Devreme, când revarsă zorii
La poarta minţiii-ntunecate,
Din cer coboară vestitorii
Cu foste taine revelate.

Cu ochii vii deschişi sfielnic
Contempli-a lumii altă faţă,
Omul cel nou, neîndoielnic
Inspiră prima dimineaţă.

Se risipesc umbrele nopţii,
Dispar fantomele din ceaţă;
Zace răpus şi duhul morţii,
Iar viaţa revine la viaţă.

Somnul infam al raţiunii
De suflet rece, veştejit,
Trăieşte taina Învierii:
Ce-a fost pierdut e regăsit !